CIOCĂNÍT, ciocănituri, s. n. Faptul de a ciocăni; zgomot produs de lovituri repetate într-un corp tare; ciocănitură. – V. ciocăni. Vezi definitia »

rășluít, rășluítă, rășluíți, rășluíte, adj. (pop.) 1. tăiat, smuls, desprins din ceva. 2. descojit, decorticat. 3. (fig.) răpit. 4. risipit, irosit, prăpădit; distrus, pustiit. Vezi definitia »

antracít s. m., pl. antraciți Vezi definitia »

NEDORMÍT, -Ă, nedormiți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu a dormit (destul sau deloc). ♦ (Despre timpul destinat somnului) Petrecut fără somn. – Ne- + dormit. Vezi definitia »

DEZLĂNȚUÍT, -Ă, dezlănțuiți, -te, adj. Care se manifestă cu o putere ce nu poate fi stăvilită. – V. dezlănțui. Vezi definitia »