RĂZBITÓR, -OÁRE, răzbitori, -oare, adj. (Rar) Care răzbește; care străbate, care trece prin...; pătrunzător. – Răzbi + suf. -tor. Vezi definitia »

DEZERTÓR s. m. 1. militar care dezertează. 2. cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. (< fr. déserteur) Vezi definitia »

ALBIȘÓR, -OÁRĂ, albișori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. S. m. și f. (Iht.) Obleț. III. S. m. 1. Nume dat unor bureți comestibili. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. IV. S. f. Albitură (2). 2. Varietate de viță de vie cu struguri albi. – Alb + suf. -ișor. Vezi definitia »

VITICULTÓR, -OÁRE, viticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă de cultura viței de vie; podgorean. ♦ Specialist în viticultură. – Din fr. viticulteur. Vezi definitia »

HIDROSPÓR s. m. (bot.) spor diseminat prin intermediul apei. (< fr. hydrospore) Vezi definitia »