neprotivitór, neprotivitoáre, adj. (înv.) care nu poate fi contestat. Vezi definitia »

surzitór, surzitoáre, adj. (înv.) asurzitor. Vezi definitia »

CUÁNTOR s. n. determinativ prin care se fixează sfera de aplicabilitate a unei variabile logice într-o anumită expresie. (după lat. quantum) Vezi definitia »

JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. justificativ. (< fr. justificateur) Vezi definitia »

INSONÓR, -Ă adj. Lipsit de sonoritate, de rezonanță, de acustică. [Cf. fr. insonore]. Vezi definitia »