abráș (abráșe), adj. – 1. (Despre cai) Cu capul cu pete albe. – 2. Nefericit, nepotrivit, nereușit. – 3. Violent, nărăvaș. – Mr. abrașeu (impertinent). < Tc. (arab.) abraș (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 9); cf. alb. abraš (Meyer 2), bg. abraš, „stropit, pătat”. Vezi definitia »

ARMĂSĂRÁȘ, armăsărași, s. m. Diminutiv al lui armăsar; armăsăruș. – Armăsar + suf. -aș. Vezi definitia »

ÎMPREJURÁȘ, împrejurași, s. m. (Înv.) Persoană care se află (la un moment dat) în preajma, în anturajul cuiva; vecin, megieș. – Din împrejur + suf. -aș. Vezi definitia »

havadíș (havadíșuri), s. n. – Știre, raport. Tc. havadis (Șeineanu, III, 62). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

parúș, parúși, s.m. (reg.) 1. șoarece. 2. popândău. Vezi definitia »