AMĂNÚNT¹, amănunte, s. n. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment. ◊ Loc. adj. și adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu. Comerț cu amănuntul. ◊ Loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt ori în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuțios. [Var.: (reg.) amărúnt s. n.] – Din a³ + mănunt „mărunt”. Vezi definitia »

VIRULÉNT, -Ă, virulenți, -te, adj. Care are o mare toxicitate; care este în stare să producă boli; (despre boli) care este cauzat de un virus. ♦ Fig. Distrugător, nimicitor; de o mare violență. – Din fr. virulent, lat. virulentus. Vezi definitia »

ORNÁNT, -Ă, ornanți, -te, adj. Care servește drept podoabă, care împodobește. – Orna + suf. -ant. Vezi definitia »

sostenimént s.n. (înv.) sprijin. Vezi definitia »

POSTULÁNT, -Ă s. m. f. cel care solicită un post, o slujbă etc. (< fr. postulant) Vezi definitia »