HELIOTRÓP² I. s. m. 1. materie colorantă solubilă în apă, folosită la vopsitul bumbacului. 2. ulei eteric din florile de heliotrop¹. 3. varietate de calcedonie, de culoare verde-închis, din care se fac obiecte ornamentale. II. s. n. instrument geodezic de semnalizare dintr-o oglindă plană care reflectă razele Soarelui la o mare distanță. (< fr. héliotrope) Vezi definitia »

SCLEROSCÓP s. n. instrument pentru determinarea durității corpurilor prin reacția elastică la lovire a unui percutor. (< fr. scléroscope) Vezi definitia »

MANOSCÓP s. n. instrument care indică variația presiunii atmosferice. (< fr. manoscope) Vezi definitia »

TRAHEOSCÓP s.n. Instrument pentru examinarea traheii. [< fr. trachéoscope]. Vezi definitia »

SPINTARISCÓP s. n. instrument pentru observarea scânteilor care se produc când razele emise de o substanță radioactivă lovesc în ecran acoperit cu un strat de sulfură de zinc. (< fr. spinthariscope) Vezi definitia »