lătrător, lătrători s. m. informator, denunțator. Vezi definitia »

FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -lor. Vezi definitia »

COLÓR adj. invar. (Despre filme, fotografii etc.) Tehnicolor. – Din engl. color. Vezi definitia »

OSCULATÓR, -OÁRE, osculatori, -oare, adj. (Mat.; despre curbe, suprafețe) Care se află în contact de osculație. – Din fr. osculateur. Vezi definitia »

AGAMOSPÓR s. m. celulă reproducătoare pe cale asexuală. (< fr. agamospore) Vezi definitia »