Definita cuvantului nestătător
nestătătór, nestătătoáre, adj. 1. (înv.) care nu stă; mișcător, curgător. 2. (reg.; despre copii) neastâmpărat.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu nestătător
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur. Vezi definitia »
CALCINATÓR2, -OÁRE s. m. f. muncitor la calcinarea minereurilor. (< calcina + -tor) Vezi definitia »
COMPLINITÓR, -OÁRE, complinitori, -oare, adj. Care complinește. – Complini + suf. -tor. Vezi definitia »
VĂSUȘÓR, văsușoare, s. n. Diminutiv al lui vas; văscior, văsuleț, văsuț. – Vas + suf. -ușor. Vezi definitia »
CIUPITÓR, ciupitoare, s. n. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă. – Ciupi + suf. -tor. Vezi definitia »