Definita cuvantului otrățel
OTRĂȚÉL, otrăței, s. m. (Bot.) Roibă. ◊ Compus: otrățel-de-apă sau otrățelul-bălților = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris). – Cf. magh. atracél.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu otrățel
CRÂSTÉL s. m. v. cristei. Vezi definitia »
PATROANĂ DE BORDEL coață, gazdă, madamă, matroană, nicocherá. Vezi definitia »
El se sinucisese deoarece a avut o depresie. Vezi definitia »
HEMIMÉL s.m. (Med.) Monstru care prezintă hemimelie. [< fr. hémimèle]. Vezi definitia »
FUSCÉL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fușcél, fuștél s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis, „băț, țăruș”). Vezi definitia »