Definita cuvantului otrățel
OTRĂȚÉL, otrăței, s. m. (Bot.) Roibă. ◊ Compus: otrățel-de-apă sau otrățelul-bălților = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris). – Cf. magh. atracél.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu otrățel
MICÉL s.n. v. micelă. Vezi definitia »
BUTUȘÉL, butușéi, s. m. (Var., Transilv. de N.) Botuș. Vezi definitia »
zdrăngănél (pop.) s. m., pl. zdrăngănéi, art. zdrăngănéii Vezi definitia »
GRIERÉL, grierei, s. m. V. greierel. Vezi definitia »
CARAMÉL s.n. Zahăr ars, folosit la cofetărie și la colorarea unor băuturi sau alimente. [< fr. caramel, cf. sp. caramelo]. Vezi definitia »