Definita cuvantului otrățel
OTRĂȚÉL, otrăței, s. m. (Bot.) Roibă. ◊ Compus: otrățel-de-apă sau otrățelul-bălților = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris). – Cf. magh. atracél.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu otrățel
șălărél, șălăréi, s.m. (înv. și pop.) înșelător. Vezi definitia »
BOURÉL2, -EÁ, bourei, -ele, adj. Cu coarne ca ale bourului (1). – Din bour + suf. -el. Vezi definitia »
șpíghel, șpíghele, s.n. (înv.) oglindă. Vezi definitia »
cel care poate vorbi fara sa-si miste buzele Vezi definitia »
nuthóbel s.n. (reg.) rindea de făcut nuturi (piese de îmbinat); nut. Vezi definitia »