Definita cuvantului instrucție
INSTRÚCȚIE s.f. 1. Învățătură, știință căpătată în școli prin învățare, prin studiu organizat; instruire. 2. Pregătire practică a militarilor, totalitatea exercițiilor militare practice făcute în vederea deprinderii mânuirii armelor. 3. (Jur.) Fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor. [Gen. -iei. / cf. fr. instruction, rus. instrukțiia, lat. instructio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu instrucție
CARDIOSTOMÍE s. f. operație chirurgicală de deschidere a cordului. (< fr. cardiostomie) Vezi definitia »
PALINGENEZÍE s. f. 1. concepție metafizică ce preco-nizează reînvierea periodică a tuturor ființelor; metempsihoză. ◊ (fig.) înnoire, regenerare (morală). 2. concepție potrivit căreia istoria este alcătuită din perioade succesive de decădere și de înflorire. 3. concepție care afirmă perfecționarea continuă a viețuitoarelor printr-o evoluție lentă. (< fr. palingénésie) Vezi definitia »
ALGÍE1 s. f. algezie. (< fr. algie) Vezi definitia »
DISCÚȚIE, discuții, s. f. 1. Schimb de păreri, de vederi; convorbire, conversație. ♦ Conversație animată în contradictoriu; controversă, dispută; ceartă. ◊ Loc. adv. Fără discuție = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil. ◊ Expr. Nu (mai) încape discuție = desigur. 2. Cercetare, analiză, examinare, dezbatere minuțioasă a unei probleme, făcută de obicei în cadrul unui colectiv organizat. [Var.: discuțiúne s. f.] – Din fr. discussion. Vezi definitia »
CRISOGRAFÍE s. f. arta de a scrie cu litere de aur. (< fr. chrysographie) Vezi definitia »