STRĂLUCITÓR, -OÁRE, strălucitori, -oare, adj. 1. Care strălucește, care împrăștie lumină; strălucit, lucitor. 2. (Despre ochi, privire, față) Plin de strălucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent. 3. Fig. Fastuos, splendid. – Străluci + suf. -tor. Vezi definitia »

DEGAZATÓR s.m. Substanță întrebuințată în operația de degazare. [< degaza + -tor]. Vezi definitia »

gabor, gabori s. m. (intl.) 1. polițist. 2. subofițer de penitenciar; gardian. 3. țigan ungur. Vezi definitia »

PERFUZÓR s.n. Instrument folosit pentru perfuzie. [Cf. fr. perfuseur]. Vezi definitia »

HEXAMOTÓR, hexamotoare, adj.n., s. n. (Avion) cu șase motoare. – Din fr. hexamoteur. Vezi definitia »