atoateștiutór adj. m., pl. atoateștiutóri; f. sg. și pl. atoateștiutoáre Vezi definitia »

dor (dóruri), s. n. – 1. Durere, chin, mîhnire. – 2. Dorință înfrigurată, tristețe, nostalgie. – 3. Dragoste, pasiune, frămîntare sentimentală. – Mr., megl. dor. Lat. dolus (Pușcariu 542; Candrea-Dens., 526; REW 2727; Densusianu, GS, II, 2; Philippide, Principii, 61; Pascu, I, 78), cf. it. duolo, fr. deuil, sp. duelo, port. dó. Cipariu, Gram., 135 și Meyer, Alb. St., IV, 99, plecau în mod eronat de la lat. dolor. Este cuvînt general (ALR 243). – Der. dori, vb. (a tinde, a rîvni, a vrea); dorit, adj. (rîvnitor); dorință, s. f. (năzuință, dor, aspirație); doritor, adj. (care dorește); dornic, adj. (doritor); dornic, adj. (doritor); nedorit, adj. (care nu este dorit). Vezi definitia »

BOR¹ s. m. Metaloid care se găsește în natură sub formă de săruri ale acidului boric. – Fr. bore. Vezi definitia »

MINITRACTÓR s. n. tractor de dimensiuni foarte mici. (< mini¹- + tractor) Vezi definitia »

COTIȘÓR, cotișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui cot. – Cot + suf. -ișor. Vezi definitia »