úrlă, úrle, s.f. (reg.) tub gros la hornuri. Vezi definitia »

plîntă (plánte), s. f. – Talpa piciorului. Lat. planta (Tiktin). Apare numai la Dosoftei, sec. XVII. Ar putea fi cultism, dar cf. împlînta. E dubletul lui plantă, s. f., din fr. plante, der. planta, din fr. planter; plantator, s. m. (cultivator); plantație, s. f. (teren cultivat). Vezi definitia »

GIGOLÉTĂ s. f. (fam.) femeie de moravuri ușoare. (< fr. gigolette) Vezi definitia »

OBÉLĂ, obele, s. f. Semn care servea la marcarea pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. – Din fr. obèle. Vezi definitia »

a se bate pe burtă (cu cineva) expr. a fi în relații familiare (cu cineva). Vezi definitia »