VIOLÉNȚĂ, violențe, s. f. 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; vehemență, furie. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. ♦ Faptă violentă, impulsivă. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza. Vezi definitia »

LEGIOÁNĂ s. f. v. legiune. Vezi definitia »

PODITÚRĂ, podituri, s. f. (Rar) Podea, pardoseală. – Podi + suf. -tură. Vezi definitia »

SÂRGUÍNȚĂ, sârguințe, s. f. Strădanie, străduință, silință; hărnicie, râvnă, zel. – Sârgui + suf. -ință. Vezi definitia »

DIGRÁMĂ s. f. (lingv.) grup de două caractere, de două litere care reprezintă un singur sunet. (< fr. digramme) Vezi definitia »