Definita cuvantului instrument
INSTRUMÉNT s.n. 1. Ustensilă, aparat propriu pentru a face o anumită operație. ♦ Aparat cu care se produc sunete muzicale. 2. (Fig.) Persoană, lucru de care se folosește cineva pentru a îndeplini o acțiune, a atinge un scop. ◊ Instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internațional. 3. Instrument gramatical = cuvânt care arată doar raporturi între cuvinte. [Pl. -te. / < fr. instrument, cf. lat. instrumentum].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu instrument
CLINT, clinturi, s. n. (Rar) Clintire; mișcare. – Din clinti (derivat regresiv). Vezi definitia »
SAVÁNT, -Ă I. adj., s. m. f. (om de știință) cu cunoștințe vaste și profunde; erudit. II. adj. 1. care denotă multă erudiție. 2. (lingv.; despre cuvinte, construcții) împrumutat (recent) din greacă sau latină; format din elemente grecești sau latinești; (p. ext.) folosit de oamneii instruiți, livresc. ◊ care are la bază limbile și cultura greco-latină; cult. ◊ (despre limbi) folosit ca limbă de cultură. (< fr. savant) Vezi definitia »
LUMINESCÉNT, -Ă adj. care prezintă luminescență. (< fr. luminescent) Vezi definitia »
INGREDIENT, ingrediente, s. n. Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.; ingrediență. [Pr.: -di-ent] – Din fr. ingrédient. Vezi definitia »
NEELEGÁNT, -Ă, neeleganți, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; inelegant. – Ne- + elegant. Vezi definitia »