Definita cuvantului instrumenta
INSTRUMENTÁ vb. I. 1. intr. A întocmi contracte, procese-verbale și alte acte publice. 2. tr. (Rar) A aranja o bucată muzicală pe grupuri de instrumente. 3. A face instrumentația (2) unei piese rămase într-un puț de petrol. [< fr. instrumenter].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu instrumenta
ráita interj. – Atenție! strigăt în timpul rondului. Mag. rajta (Cihac, II, 522). – Der. raită, s. f. (incursiune; vizită, excursie). Vezi definitia »
ÎMPĂMÂNTÁ, împământéz, vb. I. Tranz. (Electr.) A conecta un circuit electric la pământ (punct al cărui potențial se consideră egal cu zero). (pref. în- + pământ + suf. -a) Vezi definitia »
reprezinta un tip de contract international prin care un producator (executant) se obliga sa execute un produs la comanda unui beneficiar (ordonator), in schimbul unei remuneratii si pe baza documentatiei tehnice pusa la dispozitie de ordonator.
Vezi definitia »
achita, achit v. t. a omorî Vezi definitia »
ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest. Vezi definitia »