Definita cuvantului instrumentație
INSTRUMENTÁȚIE s.f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine fiecărui instrument în parte. ♦ Ramură a muzicii care se ocupă de descrierea particularităților fiecărui instrument. 2. Extragere a unei unelte sau a unei piese rămase din întâmplare într-un puț de petrol. [Gen. -iei. / cf. fr. instrumentation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu instrumentație
MACROCHEILÍE s. f. hipertrofie congenitală a buzelor. (< fr. macrochéilie) Vezi definitia »
PNEUMOCOCÍE s.f. (Med.) Ansamblu de accidente morbide provocate de pneumococ. [Gen. -iei. / < fr. pneumococcie]. Vezi definitia »
CUTIREÁCȚIE, cutireacții, s. f. Test care constă în provocarea unei reacții cutanate inflamatorii, utilizat pentru diagnosticarea diferitelor boli. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. cuti-réaction. Vezi definitia »
BRODERÍE s. f. 1. artă a decorării unei țesături cu motive ornamentale cusute în relief cu fire din diferite materiale; compoziția ornamentală însăși. ◊ (p. ext.) ornamentație fină. 2. (muz.) ornament melodic realizat prin alternarea unei note dintr-un acord cu cea superioară sau inferioară, depărtată cu un (semi)ton. (< fr. broderie) Vezi definitia »
VAGINOSCOPÍE s.f. Examen endoscopic al cavității vaginale. [Gen. -iei. / < fr. vaginoscopie, cf. lat. vagina – vagin, gr. skopein – a privi]. Vezi definitia »