vídră (-re), s. f. – Nutrie (Lutra vulgaris). – Mr., megl. vidră. Sl. vydra (Cihac, II, 455; Meyer, Neugr. St., II, 20; Conev, 56; Rosetti, III, 49), cf. bg., sb., cr., mag. vidra, ceh., rus. vydra, pol. wydra, ngr. βύδρα. Vezi definitia »

ANLUMINÚRĂ s. f. ilustrație în culori vii a manuscriselor medievale. (< fr. enluminure) Vezi definitia »

VESTÁLĂ s.f. 1. (Ant.) Preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia. 2. (Fig.) Femeie castă. [< lat. vestalis, cf. fr. vestale]. Vezi definitia »

MÚRĂ s. f. (mar.) 1. parâmă care fixează colțul de vânt al unei vele (la velierele mari). 2. parâmă care întinde spre pupă colțul de jos al velei. ♦ ~ la tribord (sau la babord) = poziție a unui velier care primește vântul din tribord (babord). (< it. mura) Vezi definitia »

invizibilă, invizibile s. f. 1. jucărie asemănătoare praștiei, confecționată dintr-un cadru de sîrmă rigidă și un fir subțire elastic, cu proiectile confecționate din ace cu gămălie sau cu bucățele de liță îndoite în formă de U. 2. (stud.) tehnică de fraudare a unui examen scris prin introducerea în sala de examen a unor coli albe, format A4, cu subiecte scrise de acasă prin zgâriere cu o mină care nu mai are pastă. Vezi definitia »