ácru (ră), adj. – 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oțet sau în saramură). 3. Aspru. – Mr., megl. acru. < Lat. ācrus, formă vulg. de la ācer (Pușcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s. f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrișor); acrime, s. f. (acreală); acriș, s. n. (zer înăcrit); acritură, s. f. (murătură); acriu, adj. (acrișor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura). Vezi definitia »

ALBÁSTRU¹ s. n. Culoare albastră. – Lat. *albastrum. Vezi definitia »

SUBMEDIÓCRU, -Ă, submediocri, -e, adj. (Despre lucruri) De calitate inferioară, îndoielnică. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de calități. – Sub¹- + mediocru. Vezi definitia »

ALABÁSTRU s.n. Varietate de ghips asemănătoare marmurii albe, din care se fabrică obiecte de ornament. [< lat. alabastrum, cf. germ. Alabaster, it. alabastro]. Vezi definitia »

STADIMÉTRU s. n. instrument pentru ridicări topografice efectuate prin metoda stadimetriei; taheometru. (< fr. stadimètre) Vezi definitia »