Definita cuvantului inteligență
INTELIGÉNȚĂ s.f. Înțelegere profundă, ușoară a unor lucruri mai ales din domeniul culturii și al științei; facultatea de a înțelege, de a pricepe fenomenele, lucrurile etc.; deșteptăciune; înțelegere. [< lat. intelligentia, cf. fr. intelligence].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu inteligență
CHÍVĂRĂ, chivere, s. f. Acoperământ de cap în formă de chipiu înalt, folosit în trecut de ostașii unor unități militare. ♦ Acoperământ de cap în formă triunghiulară, confecționat sumar din hârtie și folosit pentru a feri capul de soare, în jocul copiilor de-a soldații; coif. [Var.: chíveră s. f.] – Din rus. kiver. Vezi definitia »
AUSTRO-ASIATICĂ adj. Limbi austro-asiatice = familie de limbi vorbite în India. Are patru (cinci) ramuri: munda, monkhmer, mallaca, nicobareza (și miao-yao). Vezi definitia »
MAGNIFICÉNȚĂ s.f. Măreție, lux, fast, strălucire. [Cf. fr. magnificence, it. magnificenza, lat. magnificentia]. Vezi definitia »
ȘOLDEÁLĂ, șoldeli, s. f. (Pop.) Luxație sau fractură a șoldului. – Șoldi + suf. -eală. Vezi definitia »
INTERASISTÉNȚĂ s. f. asistență (2) cu caracter de reci-procitate. ◊ formă de activitate metodică a cadrelor didactice în asistența reciprocă la lecții, în scopul unui schimb de experiență. (< inter1- + asistență) Vezi definitia »