Definita cuvantului inteligență
INTELIGÉNȚĂ s.f. Înțelegere profundă, ușoară a unor lucruri mai ales din domeniul culturii și al științei; facultatea de a înțelege, de a pricepe fenomenele, lucrurile etc.; deșteptăciune; înțelegere. [< lat. intelligentia, cf. fr. intelligence].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu inteligență
EXIGÉNȚĂ s. f. faptul de a fi exigent; pretenție, cerință; exiguitate. (< fr. exigence, lat. exigentia) Vezi definitia »
șovâlcăiálă, șovâlcăiéli, s.f. (reg. și fam.) 1. șchiopătare. 2. (în forma: șovâlcâială) fâlfâire. Vezi definitia »
CĂPĂȚẤNĂ, căpățâni, s. f. 1. Cap de animal mort sau tăiat pentru consum. 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ (Ir.) Cap (mare) de om. 3. Parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor. Căpățână de varză. 4. Nume dat unor obiecte de formă conică. Căpățână de zahăr. – Lat. pop. capitina. Vezi definitia »
PUPĂGIOÁRĂ, pupăgioare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui pupăză. – Pupăză + suf. -ioară. Vezi definitia »
BOLEÁZNĂ, bolezne, s. f. (Pop.) Boleșniță. – Din sl. boleznı. Vezi definitia »