NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Ne- + mulțumire. Vezi definitia »

CONCLUZIONÁRE, concluzionări, s. f. Faptul de a concluziona – V. concluziona. Vezi definitia »

mutare dintr-o localitate in alta , dintr-un loc in altul, a se stabili in alt loc (parte) Vezi definitia »

HIBERNÁRE ≠ estivație. Vezi definitia »

vârtejuíre (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri Vezi definitia »