EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel. Vezi definitia »

ROMBOIDÁL, -Ă adj. rombic. (< fr. rhomboïdal) Vezi definitia »

EVENTUÁL, -Ă adj. Care se poate întâmpla; posibil, probabil. [Pron. -tu-al. / cf. fr. éventuel, it. eventuale < lat. eventus – întâmplare]. Vezi definitia »

UNIPERSONÁL, -Ă adj. 1. de către, pentru o singură persoană. 2. (despre verbe, forme și construcții verbale) care se folosește numai la persoana a 3-a singular. (< fr. unipersonnel) Vezi definitia »

PARENTÁL², -Ă adj. 1. referitor la părinți, moștenit de la părinți; ereditar. ♦ (psihan.) complex ~ = complex format în copilărie, în cadrul relațiilor copilului cu părinții. 2. material ~ = strat rezidual sau transportat de roci dezagregate, care constituie cea mai mare parte a solului. (< fr., lat. parental) Vezi definitia »