OBLITERÁNT, -Ă adj. (med.) care obliterează. (< fr. oblitérant) Vezi definitia »

PROTESTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al protestantismului. (< fr. protestant) Vezi definitia »

EXECUTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care execută ceva; executor. (< fr. exécutant) Vezi definitia »

CULMINÁNT, -Ă adj. Care culminează, ajuns la apogeu; culminativ. ◊ Punct culminant = a) punctul cel mai înalt al unui loc; b) momentul de cea mai mare încordare al unei acțiuni. [< fr. culminant]. Vezi definitia »

PIPERMÉNT s. n. lichior de mentă. (< engl. peppermint) Vezi definitia »