PRETÉXTĂ adj.f. Togă pretextă (și s.f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni. [< lat. (toga) praetexta]. Vezi definitia »

pioncăiálă, pioncăiéli, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor. 2. pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăit, pioncănit. 4. migală. Vezi definitia »

LIPOLÍZĂ, lipolize, s. f. (Biol.) Descompunere a grăsimilor în acizi grași și glicerină în procesul digestiei. – Din fr. lipolyse. Vezi definitia »

fiáră (fiáre), s. f. – Animal sălbatic, bestie. – Mr. hiară. Lat. fĕra (Pușcariu 601; Candrea-Dens., 582; REW 3264; DAR); cf., it., sp. fera, fr. fier. – Der. fieros, adj. (feroce, crud), creație artificială (sec. XIX), pe baza fr. féroce; fieroșie, s. f. (ferocitate), termen literar; fioros, adj. (feroce; înspăimîntător, cutremurător), cuvînt identic cu fieros, însă popular și modificat prin confuzie cu fior (ultimul sens este artificial și literar; totuși dicționarele îl derivă pe fioros de la fior). Fieratec și înfieratic, adj. (sălbatic, crud), par a fi der. personali ai lui Dosoftei (sec. XVII). Vezi definitia »

a da pedală expr. a pleca pe furiș. Vezi definitia »