Definita cuvantului interdicție
INTERDÍCȚIE s.f. Interzicere, opreliște, oprire (prin lege). ♦ Interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. [Gen. -iei, var. interdicțiune s.f. / cf. fr. interdiction, lat. interdictio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu interdicție
ATELOGNATÍE s. f. monstruozitate caracterizată prin lipsa parțială a maxilarelor. (< fr. atélognatie) Vezi definitia »
EXACERBÁȚIE, exacerbații, s. f. (Livr.) Intensificare a unei dureri, a unei pasiuni etc.; exacerbare. – Din fr. exacerbation. Vezi definitia »
ETEROFONÍE, eterofonii, s. f. V. heterofonie. Vezi definitia »
SLUȚENIE, sluțenii, s. f. Faptul de a fi slut; schilodeală, infirmitate, diformitate; p. ext. urâțenie mare (fizică sau morală); hidoșenie, sluție. ♦ (Conc.) Ființă schiloadă, diformă sau foarte urâtă; pocitanie, sluțitură, monstru. [Var.: (înv.) sluténie s. f.] – Sluți + suf. -enie. Vezi definitia »
strugurăríe s.f. (înv.) loc unde se găsesc și se vând struguri. Vezi definitia »