TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă¹ sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire. Vezi definitia »

divictár (divictári), s. m. – (Înv.) Dregător la Curtea Domnească, însărcinat cu păstrarea materialului domnitorului. Tc. divitdar (Șeineanu, III, 48). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

MAJORITÁR, -Ă adj. Care face parte din majoritate, în cel mai mare număr. ◊ Reprezentanță majoritară = sistem electoral potrivit căruia sunt considerați aleși numai candidații care au obținut o majoritate absolută la votare. [Cf. fr. majoritaire]. Vezi definitia »

INTERLOBULÁR, -Ă adj. (anat.) între lobulii unui organ. (< fr. interlobulaire) Vezi definitia »

SECTÁR, -Ă I. s. m. f. adept înflăcărat al unei doctrine (religioase, filozofice, politice). II. adj. de sectă; (fig.) exclusivist, fanatic, intolerant; sectant. (< fr. sectaire) Vezi definitia »