MANDRÍN s.n. 1. Piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ♦ Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. ♦ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. 2. Sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. [Pl. -ne, -nuri, var. mandrină s.f. / < fr. mandrin]. Vezi definitia »

ALCUIN [ælcuin], (ALBINUS FLACCUS) (c. 735-804), învățat anglo-saxon. Teolog, profesor la școala palatină din Aix-la Chapelle, colaborator al lui Carol cel Mare în domeniul culturii și promotor al „renașterii carolingiene”. Vezi definitia »

PÁLTIN, paltini, s. m. Numele a doi arbori: a) arbore înalt, cu frunzele crestate adânc, cu florile mici și fructele prevăzute cu aripi, având trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. (Acer pseudoplatanus); b) arțar. ♦ Lemnul arborilor de mai sus. [Var.: (pop.) pálten s. m.] – Lat. platanus. Vezi definitia »

BALDWIN [bɔ:lduin], James (1924-1987), scriitor american de culoare. A încercat să demonstreze în eseurile și romanele sale că soluționarea conflictelor rasiale necesită o revoluție morală („Dacă Beale Street ar putea vorbi”, „Aleșii Domnului”). Vezi definitia »

CHAMPLAIN [șãpáñ], Samuel de (1567-1635), călător și colonizator francez. A întreprins mai multe călătorii (1603-1616) în America de Nord („Nouă Franța”), unde a fundat, în 1608, orașul și prov. Québec. Vezi definitia »