Definita cuvantului nevoitor
nevoitór, nevoitoáre, adj. (înv.) 1. stăruitor, zelos. 2. harnic, muncitor.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu nevoitor
CUANTIFICATÓR s.m. (Mat.) Simbol care arată că o proprietate se aplică tuturor elementelor unei mulțimi sau numai unora dintre ele. [Pron. cuan-. / < fr. quantificateur]. Vezi definitia »
MARCATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care jalonează un teren, un traseu. II. s. n. 1. unealtă agricolă pentru fixat locurile cuiburilor de însămânțare. 2. dispozitiv al unei mașini de semănat etc. care servește la menținerea distanței constante între rânduri. 3. dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. 4. glonț trasor. III. s.m. (sport) cel care marchează puncte, goluri pentru echipa sa. (< marca + -tor) Vezi definitia »
HIPNOTIZÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care hipnotizează, care provoacă hipnoză; hipnotizator. [< fr. hypnotiseur]. Vezi definitia »
SOR s.m. (Bot.) Grup de sporangi situați pe dosul frunzei de ferigă. [< fr. sore, cf. gr. soros – grămadă]. Vezi definitia »
CUANTÓR s.m. Determinativ logic prin care se fixează sfera de aplicativitate a unei variabile într-o anumită expresie. [Pron. cuan- / et. incertă]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z