Definita cuvantului interogatoriu
INTEROGATÓRIU s.n. Totalitatea întrebărilor puse de către judecător unei părți implicate în proces și a răspunsurilor date de acesta; actul care consemnează aceste întrebări și răspunsuri. [Pron. -riu. / cf. fr. interrogatoire, it. interrogatorio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu interogatoriu
secfíu2, secfíi, s.m. (înv.) romaniță-mare. Vezi definitia »
ZURBALÍU, -E, adj. Rebel, zurbav. (din zurba) Vezi definitia »
ghiventbor-S.(TEH)-burghiu pentru filetat găuri(germ.gewinde-filet,+borăr-burghiu. Termen utilizat de meseriașii cu educație tehnologică germană.Sinonim tarod, Vezi definitia »
PATRONÁGIU s. n. v. patronaj. Vezi definitia »
PLIU s.n. 1. Îndoitură, cută adâncă făcută la un obiect de îmbrăcăminte pentru a-i da lărgime, lejeritate și o formă oarecare. 2. Cută a unei formații anatomice. ♦ Ondulație a terenului (anticlinal și sinclinal). [< fr. pli]. Vezi definitia »