BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat +suf. -ie. Vezi definitia »

IMUNOHEMATOLOGÍE s. f. ramură a hematologiei care studiază proprietățile antigenice ale elementelor figurate ale sângelui și nervilor și ale diferiților anticorpi care pot exista în serul sangvin. (< fr. immuno-hématologie) Vezi definitia »

INTUBÁȚIE s. f. intubare. (< fr. intubation) Vezi definitia »

PARESTEZÍE, parestezii, s. f. Senzație de furnicătură, amorțeală, înțepătură etc. care apare în unele boli ale sistemului nervos. – Din fr. paresthésie. Vezi definitia »

APOZÍȚIE, apoziții, s. f. 1. (Gram.) Atribut care se află pe același plan cu cuvântul determinat (de obicei în cazul nominativ). 2. (Med.) Depunere de celuloză în membrana celulei. – Din fr. apposition, lat. appositio, -onis. Vezi definitia »