CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, s. f. (În practicile religiei creștine) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. – Cumineca + suf. -ătură. Vezi definitia »

BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Ucr. borona. Vezi definitia »

HETEROMETÁBOLĂ, heterometabole, adj.f. (Despre insecte) Care are metamorfoză incompletă, fără stadiul de nimfă; hemimetabolă. – Din fr. hétérométabole. Vezi definitia »

ETRÁVĂ s.f. Piesă de rezistență în construcția scheletului unei nave, situată la proră. [< fr. étrave]. Vezi definitia »

SIMÁNDRĂ, simandre, s. f. (Înv.) Un fel de toacă de metal sau de lemn atârnată la intrarea unei biserici, a unei mănăstiri, în clopotniță etc., în care se lovește cu un ciocan pentru a se anunța începerea slujbei. – Din fr. simandre. Vezi definitia »