REVENÍ vb. IV. intr. 1. A veni îndărăt, a se întoarce. ♦ A se ivi din nou. 2. A se ajunge din nou la aceeași stare (sufletească); a-și recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. A relua (un subiect, o idee). 4. A i se cădea, a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. A revoca. [P.i. revín și revíu, conj. -vină. / cf. fr. revenir]. Vezi definitia »

născomăní, pers. 3 sg. născomănéște, vb. IV refl. (reg.; despre bube, umflături) a apărea, a crește. Vezi definitia »

coimăní, coimănésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se căzni din greu. 2. a se veseli în sec. Vezi definitia »

OMNI- elem. „tot, totalitate”, „pretutindeni”. (< fr. omni-, cf. lat. omnis) Vezi definitia »

asmeneni unei marmote, bolnav, incapabil Vezi definitia »