MUCULÉȚ, muculeți, s. m., muculețe, s. n. Diminutiv al lui muc; mucușor. – Muc + suf. -uleț. Vezi definitia »

a da prin băț expr. (pop.) a fi foarte obraznic. Vezi definitia »

FOCULÉȚ, foculețe, s. n. Focușor. – Foc¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »

hanț, hánțuri, s.n. (înv.) 1. carne. 2. vită sau porc slab, prăpădit. Vezi definitia »

HÂȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o mișcare bruscă și rapidă, când cineva apucă, smucește sau trage ceva. ◊ Expr. Hâț în sus, hâț în jos sau hâț în dreapta, hâț în stânga, arată sforțările, încercările numeroase și diverse pe care le face cineva pentru a aduce la îndeplinire o acțiune sau pentru a scăpa dintr-o situație neplăcută. [Var.: hăț interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »