hupí, hupésc, vb. IV (reg.) 1. a flămânzi. 2. (despre cereale, legume, fructe) a nu lega, a nu se coace, a nu se dezvolta, a avea bobul sec, zbârcit. Vezi definitia »

cimpí, cimpésc, vb. IV refl. (pop.; despre oameni și animale) a se strânge ghemuindu-se, a se chirci, a se stârci, a se ghemui. Vezi definitia »

a se lipi (de cineva) ca cocoșatul de gard expr. a eșua, a da greș. Vezi definitia »

STUPÍ, stupésc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A scuipa. ♦ Tranz. Spec. A scuipa sau a se face că scuipă în semn de batjocorire, de înjosire a cuiva. ♦ Tranz. A elimina un obiect aflat sau introdus în gură. ◊ Expr. A-și stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau îndărătnic. ♦ (Despre pisici) A-și încorda corpul într-un gest de apărare sau de atac, însoțit de un pufăit specific. – Probabil lat. *stupire (< *scuppire + sputare). Vezi definitia »

OKÁPI s.f. (Zool.) Specie de girafă din Africa, cu gâtul mult mai scurt și cu blana zebrată la spate. [< fr., it. okapi < cuv. bantu]. Vezi definitia »