Definita cuvantului interpune
INTERPÚNE vb. III. 1. tr., refl. A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2. refl. A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpún. / cf. lat. interpono, fr. interposer, după pune].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu interpune
ALOCUȚIÚNE s.f. 1. Discurs ținut ostașilor de un comandant militar, rege sau împărat. 2. Cuvântare ocazională scurtă. [Var. alocuție s.f. / cf. fr. allocution, lat. allocutio]. Vezi definitia »
ILUVIÚNE s. f. 1. inundație, revărsare de ape; potop. 2. (fig.) năvală, aglomerație umană. (< lat. illuvio) Vezi definitia »
COEZIÚNE, coeziuni, s. f. 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide, lichide și gazoase de a se menține unite, datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. 2. Fig. Legătură internă strânsă. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. cohésion. Vezi definitia »
ORNAMENTAȚIÚNE s.f. v. ornamentație. Vezi definitia »
SERVITÚDINE s. f. servitute. (< fr. servitude, lat. servitudo) Vezi definitia »