Definita cuvantului intonație
INTONÁȚIE s.f. 1. Modulația vocii în timpul vorbirii. 2. (Muz.) Manieră de a intona un sunet cu vocea sau cu un instrument. ♦ Faptul de a începe cântarea unei bucăți vocale. [Gen. -iei, var. intonațiune s.f. / cf. it. intonazione, fr. intonation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu intonație
PUȘCĂRÍE, pușcării, s. f. Închisoare, temniță, penitenciar. – Pușcar (înv. „tunar” < pușcă) + suf. -ie. Vezi definitia »
REVÚLSIE s. f. iritație locală a pielii, provocată pentru a stimula sistemul nervos sau pentru a face să înceteze o stare congestivă ori inflamatorie existentă în altă parte a corpului. (< fr. révulsion, lat. revulsio) Vezi definitia »
SEXOLOGÍE s. f. studiul științific al sexualității și al problemelor sale psihofiziologice. (< fr. sexologie) Vezi definitia »
ACROMICRÍE s. f. Stare patologică manifestată prin oprirea din creștere a capului și a membrelor, din cauza unui dereglaj hormonal al hipofizei. – Din fr. acromicrie. Vezi definitia »
MIZERICÓRDIE s.f. (Liv.) Milă, îndurare. [Gen. -iei. / < lat. misericordia, cf. fr. miséricorde]. Vezi definitia »