Definita cuvantului intonație
INTONÁȚIE s.f. 1. Modulația vocii în timpul vorbirii. 2. (Muz.) Manieră de a intona un sunet cu vocea sau cu un instrument. ♦ Faptul de a începe cântarea unei bucăți vocale. [Gen. -iei, var. intonațiune s.f. / cf. it. intonazione, fr. intonation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu intonație
FANTEZÍE s.f. 1. Imaginație artistică creatoare. ♦ Imaginație; reverie. 2. Ciudățenie, capriciu. 3. (la pl.) Plăsmuiri. 4. Piesă de muzică instrumentală care nu are o formă prestabilită. V. parafrază. ♦ Piesă instrumentală în stil contrapunctic, a cărei muzică are un caracter neobișnuit, fantastic. 5. (Și în forma fantaisie) Țesătură al cărei colorit și textură sunt astfel făcute încât să permită maxima imaginație a autorului. [Gen. -iei, var. fantasie, fantesie, fantazie s.f. / < fr. fantaisie, cf. it. fantasia, gr. phantasia]. Vezi definitia »
CARDIALGÍE s. f. durere acută la nivelul cardiei. (< fr. cardialgie) Vezi definitia »
PRĂVĂLÍE, prăvălii, s. f. Local în care se vând diferite mărfuri; magazin. ◊ (Ieșit din uz) Băiat de prăvălie = tânăr care învață negustoria servind într-un magazin. – Et. nec. Vezi definitia »
SUPRAOXIDÁȚIE s. f. supraoxidare. (după fr. suroxydation) Vezi definitia »
REEXPOZÍȚIE s. f. (muz.) repetare a expoziției în forma de sonată clasică; (impr.) repriză (4). (< fr. réexposition) Vezi definitia »