OCCIPITÁL, -Ă, occipitali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Os nepereche lat, care formează partea de dinapoi și de jos a cutiei craniene. 2. Adj. Care aparține occipitalului (1), care se referă la occipital. ◊ Lobul occipital = lobul posterior al creierului, unde sunt localizați centrii vederii. Orificiul occipital = orificiul circular din osul occipital, prin care trec măduva spinării și nervii spinali. – Din fr. occipital. Vezi definitia »

DOGÁL, -Ă adj. care aparține unui doge. (< it. dogale) Vezi definitia »

CIMBÁL, cimbale, s. n. Chimval. – Din lat. cymbalus, fr. cymbale. Vezi definitia »

LANDSMAL [LANDSMÓL] s. n. limbă literară norvegiană modernă, având structură gramaticală și fond principal danez. (< fr. landsmal) Vezi definitia »

PRIMORDIÁL, -Ă adj. 1. de la început, inițial, primar, originar. 2. de primă importanță, de prim ordin; principal, esențial. (< fr. primordial) Vezi definitia »