OBVERSIÚNE s. f. (log.) operație logică prin care se transformă o judecată afirmativă într-una negativă sau invers, sensul judecății rămânând același. (< fr. obversion) Vezi definitia »

IRIZAȚIÚNE s. f. v. irizație. Vezi definitia »

CONSOLAȚIÚNE s.f. v. consolație. Vezi definitia »

CONSOLAȚIÚNE s. f. v. consolație. Vezi definitia »

supărăciúne, supărăciúni, s.f. 1. (înv.) agasare, enervare, iritare, nervozitate. 2. (reg.) boală a oilor, toamna, manifestată prin crăparea copitelor din cauza ploilor. Vezi definitia »