APORÉTICĂ s.f. (În filozofia antică) Metodă de a descoperi contradicțiile și dificultățile teoretice în scopul găsirii adevărului sau pentru a fundamenta o îndoială agnostică. [< fr. aporétique, cf. gr. aporein – a se îndoi]. Vezi definitia »

MANICHIURÍSTĂ s.f. Lucrătoare care face manichiura; manichiureză. [Pron. -chiu-. / < manichiură + -istă]. Vezi definitia »

galeásă s. f. navă venețiană din evul mediu, cu vele și rame, de tipul galerei. (din fr. galéasse, it. galeazza) Vezi definitia »

TUBERCULÓZĂ, tuberculoze, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă produsă de localizarea bacilului Koch la plămâni, la intestine, la oase etc. care poate provoca distrugerea țesutului, supurații etc.; boală seacă. – Din fr. tuberculose. Vezi definitia »

GARÍGĂ s. f. formație vegetală formată din stejari, tufișuri și ierburi, care îmbracă solurile calcaroase din regiunile mediteraneene. (< fr. garrigue) Vezi definitia »