FITOTERAPÍE s. f. 1. Ramură a fitopatologiei care se ocupă cu mijloacele de prevenire și de combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. 2. (Med.) Tratament cu preparate din plante medicinale. – Din germ. Phytotherapie, fr. phytothérapie. Vezi definitia »

MACROMELÍE s. f. dezvoltare teratologică exagerată a unuia sau a mai multor membre ale corpului. (< fr. macromélie) Vezi definitia »

ARHEOMETRIE s.f. Analiza materialelor (analize chimice, analize de izotopi, analize spectografice, analize mineralogice, microscopie si microscopie electronica) Vezi definitia »

FONÍE s.f. (Lingv.) Calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sunet”, „fonație”, „vorbire”. [Gen. -iei. / < fr. phonie]. Vezi definitia »

FONOMIMÍE s. f. reprezentare a sunetelor vorbirii (fonemelor) cu gesturi (între surdomuți). (< it. fonomimia) Vezi definitia »