PÚLBERE, pulberi, s. f. 1. Material solid care se prezintă sub forma unor particule fine; praf, pudră. ◊ Expr. A se face (praf și) pulbere sau a se alege (din cineva sau ceva) (praful și) pulberea (sau praf și pulbere) = a se distruge, a se nimici, a pieri. A ridica pe cineva din pulbere = a înălța pe cineva într-o situație foarte bună. A se ridica (sau a se scula) din pulbere = a evolua; a parveni, plecând de jos. A face pulberea praf = a nu face nici o ispravă. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care indică felul) Mulțime, puzderie. 2. Spec. (Înv.) Praf de pușcă. 3. Substanță explozivă care se prezintă în formă de firișoare sau de granule. – Lat. pulvis, -eris. Vezi definitia »

MECOPTÉRE s. f. pl. ordin de insecte cu capul alungit, cu piese bucale puternice pentru sfărâmat hrana și cu patru aripi egale: musca- scorpion. (< fr. mécoptères) Vezi definitia »

PROSLĂVÍRE, proslăviri, s. f. Acțiunea de a (se) proslăvi și rezultatul ei; preamărire, glorificare, adorare; laudă. – V. proslăvi. Vezi definitia »

ACCIDENTÁRE, accidentări, s. f. Faptul de a (se) accidenta. – V. accidenta. Vezi definitia »

DEZVIRGINÁRE s. f. Faptul de a dezvirgina; deflorare. – V. dezvirgina. Vezi definitia »