GRAU s. n. Canal care traverseazĂ? un cordon litoral, ce leagĂ? o lagunĂ? de mare. -Din fr. Grau Vezi definitia »

bleáu s. m. invar. – Strop, pic; indică minimum ce se poate exprima (pentru a întări, prin absență, ideea de liniște). Creație expresivă (Iordan, BF, II, 181); coincide cu bg. ble, bljach (DAR). – Der. bleau, s. m. (animal cu urechile căzute); bleahă (var. blehaucă), s. f. (scroafă cu urechile căzute); blehăi (var. blehoti, bleheti), vb. (a lătra), prin intermediul unei asocieri curente între noțiunea de „gură” și cea de „cîrpă”, cf. bleancă, fleancă, fleoarță etc; bleașcă, s. f. (palmă, lovitură; zgomot produs de căderea unui obiect moale și umed), cf. fleașcă; bleasc, s. n. (respirație, răsuflare; bale, salivă), al cărui ultim sens este din sl. blĕšku „strălucire, bale”, după DAR (explicație ce pare greșită, căci acest sens nu apare în sl., cf. Iordan, BF, II, 183); blești, vb. (a slobozi un cuvînt, a deschide pliscul; a vorbi cu dificultate, a îngăima); coincide, probabil datorită aceleiași surse expresive, cu bg. mlaštjă „a mesteca, a molfăi”; blescăi, vb. (a murdări cu pămînt, a noroi), cf. plescăi; bleocăi, vb. (a bîrfi, a șușoti); bleoci, vb. (a vorbi, a lătră); bl(e)oșticăi, vb. (a merge cu greu printr-o mlaștină). Aceste cuvinte nu sînt în mod necesar der. direcți de la bleau, însă par a ilustra aceeași intenție expresivă. Cf. bleandă, bleg, bleot. Vezi definitia »

BISSAU (BISSAO [bísəu]), cap. Rep. Guineea-Bissau, port la Oc. Atlantic; 120 mii loc. (1986, cu suburbiile). Aeroport internațional. Ind. alim. și cherestea. Export de arahide și ulei de palmier. Fundat în sec. 17. Din 1974, cap. statului. Vezi definitia »

sau Șiva. În religia hinduistă, zeul care întruchipează forța distructivă a naturii. Face parte, alături de Brahma (forța creatoare)și Vișnu (forța conservatoare), din trinitatea hinduistă (Trimurti). Este considerat și ca zeu al literaturii, muzicii și dansului. Soția lui este zeița Kali. Vezi definitia »

vreau s sa fie in dex Vezi definitia »