LEPTOMENINGÍTĂ, leptomeningite, s. f. (Med.) Meningită în care se inflamează mai ales piamaterul. – Din fr. leptoméningite. Vezi definitia »

TĂTÁRCĂ, tătarce, s. f. 1. Tătăroaică. 2. Iapă de soi tătăresc. 3. Haină lungă, îmblănită, purtată de tătari. 4. Specie de dovleac uscat, golit de miez, întrebuințat ca ploscă sau ca felinar. – Tătar + suf. -că. Vezi definitia »

SIFILÍDĂ, sifilide, s. f. Erupție apărută pe piele și pe mucoase în faza a doua a sifilisului. – Din fr. syphilide. Vezi definitia »

scoptătúră, scoptătúri, s.f. (reg.) V. scoptură. Vezi definitia »

PASTEURELÓZĂ s.f. Boală microbiană gravă a animalelor și păsărilor; septicemie hemoragică; holera păsărilor. [Pron. pas-tö-. / < fr. pasteurellose]. Vezi definitia »