Definita cuvantului noaten
noáten, noátenă, noáteni, noátene, adj., s.m. și f. 1. (adj., înv. și reg.; despre oi, berbeci, miei) care a împlinit un an, în vârstă de un an. 2. (adj.; reg.) cu lâna de culoare închisă (de la cafeniu la negru). 3. (adj.; înv. și reg.; despre lână) care este tuns de pe oi noatene. 4. (s.m.; reg.) miel, oaie sau berbec a căror limită de vârstă variază după regiuni (de la 6 luni până la doi sau trei ani); mia, mioară, cârlan, interțiu; berbec de 3 ani castrat; berbec pentru reproducție. 5. (s.f.; reg.) lână tunsă de pe miei și mioare (în al doilea an); o cantitate anumită de lână nelucrată. 6. (s.m. și f.; reg.) mânz (de la 6 luni până la 3 ani), mânză, cârlan, tretin; (fig.; s.m.) tânăr, flăcău, mânz.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu noaten
ROENTGEN1- elem. röntgen2-. Vezi definitia »
OBSCÉN, -Ă adj. (despre gesturi, cuvinte, atitudini) nerușinat, trivial, indecent; pornografic. (< fr. obscene, lat. obscenus) Vezi definitia »
PLEISTOCÉN, -Ă, pleistoceni, -e s. n., adj. 1. S. n. Prima epocă a cuaternarului, caracterizată prin alternanțe de intervale reci cu perioade calde, prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca elefanții, rinocerii etc. și, mai ales, prin apariția omului. 2. Adj. Care aparține epocii pleistocene (1), privitor la această epocă. [Pr.: ple-is-] – Din fr. pléistocène. Vezi definitia »
PALEOGÉN, s.n. Prima perioada a erei neozoice. Vezi definitia »
CAEN [cã], oraș în NV Franței (Normandia), legat de Marea Mînecii printr-un canal; 183.5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Expl. de min. de fier. Metalurgie, echipament electric, produse chimice și textile. Universitate (1432). Abația Sf. Ștefan fundată de Wilhelm (William) Cuceritorul (sec. 11-12). Biserica Saint-Pierre (sec. 11-13). Muzeu. A suferit mari distrugeri în timpul debarcării Aliaților în Normandia (1944). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z