MANDOLINÁTĂ s. f. serenadă executată cu acompaniament de mandolină. (< it. mandolinata) Vezi definitia »

AEROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care crește complet în aer, pe un suport; epifită. (< fr. aérophyte) Vezi definitia »

TRAHEOMICÓZĂ s. f. boală a plantelor, cauzată de unele ciuperci, care astupă vasele conducătoare, provocând veștejiri totale. (< fr. trachéomycose) Vezi definitia »

proáșcă (proáște), s. f. – 1. Fuituială, praștie. – 2. Țintă. – 3. Distanță de la care se trage. – 4. Pompă de incendiu. – Var. proșcă, înv. Sl. *pročĭkati „a țîșni, a izbucni”, cf. sb. pročka „acțiunea de a împroșca” (Pușcariu, Dacor., III, 681-5). S-a mai crezut în sl. prysnati „a împrăștia” (Cihac, II, 257); în sb. pročkati „a iscodi” (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 440); într-un sl. *prokŭ (Tiktin); în bg. prăskalka (Conev 74). – Der. împroșca, vb. (a arunca, a azvîrli; a țîșni, a ieși; a stropi, a împrăștia; a spumega), var. înv. împrocica, cf. rus. pročikatĭ „a se deschide un abces”; împroșcătură, s. f. (aruncare; lansare; stropire). Vezi definitia »

ECLÍSĂ s.f. 1. Placă de lemn sau de metal care servește la înnădirea a două piese (mai ales a șinelor de cale ferată). 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. [< fr. éclisse]. Vezi definitia »