ALOKINEZÍE (‹ fr.) s. f. (MED.) Tulburare de coordonare constînd în faptul că o mișcare comandată unui membru superior sau inferior este executată de membrul simetric. Vezi definitia »

FTIZIOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază tuberculoza pulmonară. (< fr. phtisiologie) Vezi definitia »

SUBREDÁCȚIE, subredacții, s. f. Redacție locală a unui ziar, a unei reviste etc. subordonată unei redacții principale (din Capitală). – Sub¹- + redacție. Vezi definitia »

IZOTOMÍE s.f. (Bot.) 1. Tip de ramificație în două sau mai multe ramuri egale. 2. Diviziune a unui organ în două părți egale. [Gen. -iei. / < fr. isotomie, germ. Isotomie, cf. gr. isos – egal, tome – tăiere]. Vezi definitia »

ENTELEHÍE s. f. Noțiune filozofică indicând perfecțiunea ca scop lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor. – Din fr. entéléchie. Vezi definitia »